Franceză pentru copii, 7–10 ani

Ana are nouă ani și tocmai a ajuns la o școală franceză, unde nu cunoaște pe nimeni și nu știe niciun cuvânt. În prima zi, o fetiță vine spre ea în curte și îi zâmbește: « Bonjour ! Moi, c'est Léa. Et toi ? » De aici începe totul.

Ana învață franceza odată cu copilul care citește și, ca el, greșește: spune « un chaise », fiindcă în română „scaun” merge cu „un”, sau uită a doua jumătate a lui „nu”, fiindcă la noi „nu” e un singur cuvânt. Sunt greșelile pe care le face copilul care chiar a înțeles regula, așa că le arătăm înainte să apară și îi spunem de fiecare dată că nu e vina lui, ci felul în care e făcută limba.

Cursul are cincisprezece capitole și un capăt, nu un abonament la exerciții care nu se mai termină: primele cuvinte, numerele, clasa, culorile, familia, animalele, corpul, mâncarea, hainele, casa, jocurile și zilele săptămânii. Un capitol înseamnă douăzeci de minute și cuprinde o scenă de ascultat, cuvintele ei, o singură regulă — nu trei — și trei jocuri care se fac departe de ecran, cu creioane, cu ghiozdanul golit pe masă sau cu ursulețul care trebuie îmbrăcat. Testele nu dau note, ci spun doar ce merită ascultat încă o dată.

Dacă tu nu știi franceză, nu contează: partea în română o poți citi cu voce tare, franceza o rostește vocea din aplicație, iar primele capitole se parcurg cel mai frumos împreună, seara. La fiecare capitol găsești și un rând scris pentru tine — nu teme, ci o idee de trei minute, cât să numărați scările în franceză sau să-l întrebați la masă ce îi place din farfurie.

Începe cu „Bonjour !”. Restul vine de la sine.